Din fericire… mai există!

Există momente în viață când, fără să cauți acest lucru, poți observa persoanele care îți sunt alături, care te susțin.
 
Zilele acestea am avut ocazia de a observa acei oameni care ne apreciază cu adevărat pentru ceea ce facem, fie că este vorba de prieteni, fie că este vorba de competitori(!). Am văzut de-a lungul timpului care sunt persoanele cu coloană vertebrală, care pot participa la o competiție de-o manieră fair-play, care la început de turneu știu să dea mână cu adversarul și să îi ureze succes, iar la sfârșit de turneu, indiferent de rezultat, întind mână și felicită adversarul.
 
Scopul activității mele:
 
Cred că în primul rând, idealul educației, așa cum spune Herbart, este omul moral (principiu care din păcate s-a cam uitat de mult)… iar de datoria noastră ca profesori, instructori, antrenori sau formatori (indiferent de nivelul la care alegem să lucrăm) este să punem accentul pe valorile adevărate, atât de puțin promovate și apreciate în zilele noatre (fie că acei copii decid sau nu să facă performanță).
 
Performanță sau dezvoltare personală?
În opinia mea, fiecare părinte, alături de copil, decide ce este mai bun pentru familia lor. Performanța reprezintă eforturi, sacrificii… Pot exista copii care aleg să facă șah pentru dezvoltarea personală sau din pură pasiune pentru șah, pot exista copii care decid să facă șah pentru a participa la competiții locale sau care doresc să facă performanță. Oricare ar fi decizia lor, echipa noastră de profesori și antrenori este pregătită adecvat pentru fiecare nivel și pentru fiecare obiectiv.
Parcursul clubului nostru pe scurt
Scurtă prezentare a momentelor cheie care au pus bazele clubului:
2014 început de an școlar –  primul gând de a deschide un club de șah, primele încercări de a ne organiza în acest sens
2015 septembrie-octombrie – deschiderea oficială a clubului
2016 aprilie – participarea la primul Campionat Național Individual de Juniori (doar la șah rapid, blitz și dezlegări, deoarece erau în grup copii care făceau șah și de o lună doar)
2016 iulie-august – participarea la primul Campionat Național pe Echipe (turneu dificil, pentru unii fiind primul contact cu o competiție de șah clasic, pentru alții reprezentând a doua competiție)
2016 octombrie – participarea la primul Campionat Național pe Echipe Mixte (prima competiție la care jucăm pentru medalie, la doar câteva luni de primele competiții jucate vreodată-ratăm medalia de bronz, la 8 ani, deși am stat pe podium toată competiția. O ratăm în ultima rundă, în ultima partidă a meciului, cu damă în plus. Partidă s-a pierdut. Ne era suficientă remiza.)
2017 februarie – prima medalie la Campionatul Național Individual – categoria șah blitz,
2017 februarie – prima participare la Campionatul Național de Șah Clasic (cu rezultate frmoase, care demonstrează evoluția copiilor care au lucrat)
2017 aprilie – doi dintre elevi participă la Campionatul Național Școlar, amândoi obțin două medalii: unul la șah clasic și unul la șah blitz
2017 iulie-august – a doua participare la Campionatul Național de Șah pe Echipe
2017 iulie-august – 5 medalii la Campionatul Național de Șah pe Echipe
2017 octombrie – 2 medalii la Campionatul Național de Șah pe Echipe Mixte (și o a treia echipa pe locul 4), 2 medalii la concursul de blitz, 10 medalii pe masă (toți copiii care se antrenează la clubul nostru au urcat pe podium la concurs, la premierea pe mese)
Premiera pe mese la 8 ani – Olanesti, octombrie 2017
 Dragi copii, nu pot decât să vă transmit că sunt mândră de voi, de pasiunea pe care o arătați față de acest sport nobil, de tot ceea ce am făcut împreună, de rezultatele pe care le aveți (la nivelul la care ați decis să lucrați), de fair-play-ul de care dați dovadă la fiecare competiție, de echipa pe care toți o iubiți și o respectați, de mica familie a șahului pe care o avem în cadrul clubului (alături de părinții care ne susțin și care uneori chiar joacă alături de noi!).
 
 Mulțumiri
 
Lista este prea lungă pentru a mulțumi nominal tuturor celor care ne-au susținut și care ne-au ajutat, cu un sfat, cu un argument, cu o vorbă bună. Consider că aceste persoane se cunosc și că îmi vor ierta faptul că nu le voi enumera aici (din fericire astfel am aflat că mai există mulți oameni de acest gen!). De asemnea, sunt convinsă că se recunosc și acele persoane care nu dau mâna la sfârșitul turneului adversarului, lăsându-l să aștepte cu mână întinsă, acele persoane care își învață copiii să câștige partida (*a se citi meciul, examenul etc) prin tot felul de mijloace josnice (copiat, trișat, intimdarea adversarului prin cuvinte urâte spuse înainte de partidă), acele persoane care urmăresc de a discredita o personalitate cunoscută internațional în vederea unui interesul personal.
 
Interviurile date de domnul Pavlov Mircea

Țin să mulțumesc în mod special domnului Pavlov Mircea (antrenor emerit cu zeci de ani de experiență), unul dintre antrenorii mei (care m-a ajutat necondiționat în cariera șahistă, în special în cele mai dificile momente). Mi-a fost alături atunci și deși au trecut mulți ani, se pare că ne poartă în gând și acum, așa cum și noi îl pomenim de fiecare dată când avem ocazia.

Extras din interviul pe care îl puteți găsi aici:  https://www.frsah.ro/files/listings/2467/interviumirceapavlov.pdf

„Rep: Cum vedeţi actuala situaţie a şahului şcolar în România?
Mircea Pavlov: Este trist cum la noi ori ce idee foarte bună se „sparge” în ingeniozitatea românească! Brusc au apărut sute, da da, sute de şcoli şi academii cu anunţuri și denumiri bombastice încet încet vom avea mai mulţi profesori de şah decât jucători! Pe noii „academicieni” nu-i întreabă nimeni „măi frate câte concursuri ai jucat in viața ta și ce categorie ai?” Săracii părinți sunt prinși în reclama de pe net și plătesc bani grei. E păcat de timpul copiilor și banii părinților! Măcar dacă aceşti academicieni ar mai pune și mâna pe carte, nu numai să organizeze concursuri rapide și de blitz cu taxe substanţiale de participare, însă cu premii doar în cupe! Trâiesc de 65 de ani pe lângă şah: niciodată nu au fost atâtea concursuri de când mă ştiu. Miroase mai mult a
business decât a şah… Totuși, in aceasta droaie de „antrenori” apar şi lucruri minunate, şcoli ca, de exemplu cea a marelui maestru Andrei Murariu! Să dea Domnul să fie din ce în ce mai multe ca aceasta şi parinţii să se dumirească unde se face şah şi unde…”
 
De asemenea, un interviu din anul 2007, poate fi găsit aici:  https://www.frsah.ro/interviul_lunii/2007_05.htm
 

Domnule Pavlov, dragi cadre didactice, dragi antrenori, dragi conducători de cluburi și psihologi, dragi colegi, dragi competitori, dragi părinți, dragi copii, vă mulțumim că ne-ați ajutat să ajungem aici! Din fericire mai există oameni care doresc binele șahului din țara noastră, și care acționează în consecință.

Așadar, dragi colegi, dragi competitori, haideți să încercam să ne canalizam energia pe acțiuni care să aducă un beneficiu șahului și copiilor care practică acest sport. Să încercam pe viitor să avem polemici referitoare la proiecte comune, care să promoveze șahul și să îi aducă un plus de valoare.

Cu respect, 
Mădălina-Maria Anușca 

No Replies to "Din fericire... mai există!"


    Got something to say?

    Some html is OK